| 1.
|
PRITOC'I, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentaţie, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a asezat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate si a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeamă dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. - Din bg. preto~ca, scr. preto~citi.
Sursă
: DEX'98
(35129)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
PRITOC'I vb. 1. (reg.) a răvăci, a strecura. (A ~ vinul.) 2. v. transvaza. Sursă
: Sinonime
( 203446)
- siveco |
| |
| 3.
|
pritoc'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. pritoc'esc, imperf. 3 sg. pritoce'a; conj. prez. 3 sg. si pl. pritoce'ască
Sursă
: DOR
(274445)
- siveco |
| |
| 4.
|
A PRITOC//'I ~'esc tranz. 1) (vinul) A trece dintr-un butoi în altul (pentru a separa de drojdie). 2) (moarea) A scoate din vas si a turna la loc de câteva ori la rând. /<bulg. pretoţa, sb. pretoţiti
Sursă
: NODEX
(349424)
- siveco |
| |
|
|